Make money

SponsoredTweets referral badge

Bricabrac pentru micii oac-oac-oac

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Veniți în peștera lui Ali-Baba

Search - Buscad - Cherchez

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 17 august 2009

7. Antonio Lopez


Mi-a plăcut de prima dată când l-am văzut. Antonio. Era din Almeria, sudul Spaniei. Cunoștea o limbă care mie mi s-a părut dintotdeauna grea,germana, asta poate pentru că ai mei m-au chinuit din fragedă pruncie cu ea, am avut chiar și un repetitor, un domn chiar de atunci în vârstă, dar în ciuda ei (nu era ca toți bătrânii care pe măsură ce se apropie de anii și mai înaintați ai senectuții, se micșorează, se îndoaie spre pământ, ca niște flori ofilite) era foarte înalt. Indiferent de faptul că eram mică, aveam opt ani, tot am realizat că profesorul meu era peste măsură de înalt: ocupa toată ușa,ba chiar mai rămânea ceva din cap pe dinafară, trebuia să se aplece când pășea în interior. Era tobă de carte și nu prea știa să predea unui copil. De la el nu mi-au rămas, din germană, decât niște paradigme înfiorătoare de conjugări de verbe, lungi ca niște zile de post, la conjunctiv și niște reguli. Se străduia, săracul, să mă învețe, dar habar nu avea cum să facă atrăgătoare limba unui copil de opt ani. Ce-mi trebuia mie să știu pe de rost când și cum să aplic nu'ș'ce regulă gramaticală, când abia de deschideam gura în română?
Antonio era sociabil și descurcăreț, contrar opiniei care pretinde ca un intelectual pierdut în sferele înalte ale gândirii să fie inapt pentru partea socială a vieții. Invățase atât de bine limba polonă, încât era unul dintre puținii care aveau două slujbe, chiar străin fiind în oraș: una la Universitate (obținut printr-un contract bilateral universitar între cele două țări, la nivel de minister) și a doua ca DJ într-o discotecă studențească, Pub Academicki, unde îl găseai aproape seară de seară. Era un meloman veritabil, îndrăgostit nu de toate stilurile muzicale, ci de muzica bună cele bune. Pe el, de pildă, nu l-aș fi văzut punând lălăitele manele (ca stil...muzical), la cererea auditoriului și dansatorilor. Simpatic, flexibil, comunicativ, a fost primul care a deschis ușa lumii occidentale pentru mine, invitandu-ne să-i vedem camera și deci să aflăm ceva despre sinele lui, dacă este adevărat că o cameră reprezintă personalitatea locuitorului ei.
Serile studențești în care punea el muzică de la pupitrul de DJ culminau, nu stiu cum se face, cu melodia cunoscută, de lansare, a lui Antonio Banderas: 'Baila morena, baila morena/ Ay la morena de mi corazon...'

2 comentarii:

-X- spunea...

Poetretul iti apartine ?
Mi-a placut insa si cum l-ai 'creionat in cuvinte' pe Antonio :).

Luana Aldor spunea...

Daaa? N-am terminat. Insă îmi aparține. Ințeleg că ai rezerve în ceea ce privește 'talentul meu de desenator' și crezi, probabil, că mă pricep mai bine la fizionomiile suprinse prin...cuvinte. S-ar putea să ai dreptate. Mă ocup de cuvinte de când mă știu, iar de desene de mai puțin timp.

Stiri - Romanian news

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget

My other window opened to world

Lista mea de bloguri

Digi-titluri