Din nou Cayetano

Imi plăcea de el fiindcă avea o calitate rară la bărbați (cu excepția celor care nu practică meseria...ascultatului, cum ar fi preoții și spionii): știa să asculte și nu aveai deloc impresia că nu participă la comunicare. Vorbeam tot timpul verzi și uscate, râdeam unul de altul uneori cu maliție, alteori cu bonomie. El râdea de...limba română, care era, o spunea glumind, o limbă slavă, căci iată: '? Como dices a la 'nieve' en rumano? me preguntaba ello. 'Zăpadă', contestaba yo y anadiaba: 'Pero, de vez en cuando, utilizamos tambien la palabra 'nea' que es de origen latino y mas poetica'. 'Sea como dices, pero creo que lo mas frecuente es 'zapada', no es asi?' Și văzând cum mă încruntam, căci nu-mi convenea să fim făcuți...slavi, de unul care avea tenul alb al vikingilor din nord și scăpase ca prin miracol de amprenta maură asupra feței lui (majoritatea spaniolilor pe care-i întâlnisem aveau fața tuciurie, măslinie, a neamului arab cu care se amestecaseră cândva), izbucnea într-un râs șmecheresc, ca și cum mi-ar fi dat cu tilfa. Și apoi era rândul meu să râd de el, în fața mirărilor exprimate cu glas tare referitoare la cât de nedreptățiți sunt ei spaniolii de opinia internațională, având în vedere cât de cumsecade sunt și cât umanitarism zace în ei, ei, care n-au asuprit pe nimeni, niciodată...Săream ca arsă și-ncepeam să-i enumăr capetele de acuzare cele mai vestite și pe care părea că le ignoră cu bunăștiință: masacrul conchistadorilor spanioli asupra populației băștinașe, a aztecilor și incașilor, din vremea primelor descoperiri teritoriale: Hernando Cortes și Francisco Pizarro etc La asta, era rândul lui să încrunte din sprâncene, iar eu râdeam de mă prăpădeam în fața bosumflării lui, deh, nu mai putea poza și nu mai putea să-și dea aere de mare civilizat în fața mea, care veneam, chipurile!, din sălbăticia și barbaria ținutului scitic.